Skip to content

December 16, 2009

Scepticism irational – inca un exemplu

Numesc scepticism irațional acea atitudine a unui om care deși a primit dovezi suficiente pentru demonstrarea unei ipoteze, preferă să o respingă în favoarea unei alte ipoteze pentru care are și mai puține dovezi – dar care este în acord cu niște convingeri personale ale sale.

În disputa dintre evoluționiști și creaționiști avem  o ilustrare a scepticismului irațional. Pe de o parte evoluționiștii furnizează dovezi cu nemiluita, pe de altă parte creaționiștii le resping pe toate și cer dovezi și mai bune, și mai precise. Până de curând nu exista nici o fosilă a verigăi lipsa între om și predecesorii ei. Apoi a fost găsită Lucy și creaționiștii au spus că nu e de ajuns, ne mai trebuie fosile și pentru exemplarele aflate între Lucy și oameni – practic au spart problema la infinit, cerând să se umple orice interval evolutiv cu noi și noi dovezi.

Și deși creaționiștii cer dovezi palpabile evoluționiștilor, ei nu furnizează nimic asemănător. Criteriile de rigurozitate pe care le cer de la evoluționiști nu li se aplică și lor – aici lucrează cu metafore, cu interpretări ale citatelor din Biblie etc. Problema care se pune este următoarea: ai dreptul să ceri dovezi tot mai tari dacă tu nu furnizezi nici una? Și ai dreptul să ceri aceste dovezi dacă și în prezența lor tu o sa contești totuși teoria în anasamblul ei și erai pregătit să o contești înainte să primești orice dovadă?

Este ca și cum avem o serie aritmetică, punctul de pornire și rația progresiei: cu aceste date putem calcula orice termen al seriei, oricât de mare. Un evoluționist se mulțumește cu legea generală, un creaționist însă ar cere să i se calculeze manual fiecare termen al seriei ca să verifice el că nu se întâmplă ceva ciudat și la un moment dat seria o ia aiurea și nu mai respectă legea matematică.

Desigur că analogia matematică – științele naturii nu poate ține decât până la un anumit punct, în științele naturii lucrăm cu legi ceva mai puțin precise dar totuși legi; avem generalizări și ipoteze verificate, avem teorii bazate pe experimente și predicții confirmate. Evoluționismul a fost confirmat tocmai pentru că s-au găsit acele fosile la care Darwin nu avea acces pe când formula teoria sa – tot așa cum tabelul lui Mendeleev a fost confirmat de alți oameni care au găsit substanțele de negăsit pe vremea lui Mendeleev.

Ce se întâmplă de fapt în dialogul creaționiști – evoluționiști este tocmai lipsa de dialog. Evoluționistul asumă ca punct de plecare metoda științifică: generalizare și verificare; nu poți avea o reproducere a lumii prin experiment la scara 1:1. Creaționistul respinge exact partea de generalizare, el cere o instanță actuală pentru fiecare lege, ca și cum pentru a verifica dacă legile mecanicii mai sunt valabile le-am verifica în fiecare minut cu un plan înclinat, cu un pendul etc. Acum mai sunt adevărate? Dar acum? Dar acum?Știința nu funcționează așa.

Lipsa de dialog este evidentă pentru că pe de o parte avem niște sceptici iraționali – creaționiștii, și pe de alta niște oameni de știință care discută din paradigma lor de știință normală și nu înțeleg că nu li se contestă o metodă anume de către ceilalți, ci toată paradigma. Acest dialog nu se poartă în interiorul științei și de aceea toate confuziile inerente.

Share your thoughts, post a comment.

(required)
(required)

Note: HTML is allowed. Your email address will never be published.

Subscribe to comments